Sa regândim problema

Demuuuult, tare demult, am citit acest post al Dianei care mi-a placut mult de tot si la vremea aceea i-am cerut permisiunea sa ii adaptez ideea la mine pe blog. Am mai scris si eu despre prietenie mai demult, dar niste evenimente triste la vremea aceea m-au facut sa ma gandesc din nou la aspectele ei. Timpul a trecut, a vindecat cat de cat ranile, dar din timp in timp relatiile sunt puse la incercare si e necesara o redramuire a sentimentelor. Asa ca m-am decis sa postez totusi insemnarea asta, care de prea mult timp zace in draft si asteapta sa vada lumina zilei.
Diana zicea asa:

Prieteniile se formeaza :
-in timp
-cand persoanele implicate sunt indurerate
-sub aburi de alcool
-in conditii extreme (blocati in lift/nevoiti sa imparta un compartiment timp de 8 ore/etc)

As mai adauga ca prieteniile se mai formeaza si cand persoanele sunt unite de gusturi, idei, scopuri si vise comune.

Prieteniile se pastreaza :
-prin intalniri constante
-prin telefoane/mailuri/IM-uri
-prin revederi rare dar intense
-prin confesiuni socante
-prin marturisiri de secrete prafuite

Ferice de cei care au macar un prieten care sa indeplineasca aceste conditii.

Prieteniile se pierd :
-din gafe
-din indiferenta
-din rautate
-din invidii si gelozii

Ca si in dragoste ce doare cel mai tare e indiferenta, pe care eu as pune-o pe primul loc. Tratarea celui mai bun prieten ca pe ceilalti, fara nicio diferenta, fara nicio linie de demarcare e cea mai clara dovada de insensibilitate prieteneasca (oricat de oximoronic ar suna asta). Intotdeauna mi-am tratat prietenele, cele pentru care eu am considerat ca sunt una, altfel decat pe restul cunostintelor. Am facut tot ce mi-a stat in putinta pentru a nu le ignora, pentru a nu le face sa se simta in plus si pentru a simti ca sunt mai speciale decat persoanele din jur. Cand cineva prefera compania altcuiva decat a ta, stai si te intrebi ce rost are sa te bagi cu forta in sufletul lui, ce rost are sa cersesti prietenia care a incetat sa mai vina de la sine. Te retragi din peisaj, suferi in tine si te intrebi unde si cu ce ai gresit si daca mai vrei sa indrepti greseala. Pentru ca dupa anumite intamplari iti pui si intrebarea daca intr-adevar iti mai doresti o reconciliere. Si stai si cugeti si astepti sa vezi daca celuilalt ii pasa, daca face eforturi si daca indrazneste sa isi recunoasca vina. Esti dispus sa inchizi ochii, sa ierti si sa uiti ca odata, cateva ore, zile sau luni ai incetat sa mai insemni ceva pentru el?

Asa cum am zis, postul e pregatit demult, acum a suferit doar cateva modificari. Insa subiectul e unul vesnic dezbatut pentru ca din pacate exista multi tradati in prietenii.