Tabu e interzis
Exista întrebări care cică ar fi tabu in cuplu. Adică pe care nu e bine să le pui. Una dintre acestea, zic specialiştii şi non-specialiştii ar fi: „Câţi/câte au fost înaintea mea?” Se insistă pe genul feminin deoarece este o interogaţie pe care o formulează de obicei muierile. Aşa că o să facem referire la aceasta întrebare din punctul de vedere al unei femei, dar m-as bucura foarte daca băieţii m-ar ajuta să înţeleg fenomenul.
Personal, eu nu cred ca intr-un cuplu vreo întrebare ar trebui să fie tabu. Acuma, e clar ca nici sa-ti supui viitorul partener la un interogatoriu de la primele întâlniri nu e tocmai indicat, dar mi se pare o tâmpenie cat Casa Poporului ca de-a lungul relaţiei unele întrebări să rămână tabu. Daca nu poţi discuta despre orice cu iubitul tău, nu cred că ai nevoie de semnale luminoase şi sonore ca să iţi dai seama că nu e „EL”. Trebuie să precizez ca mă refer doar la relaţiile de lunga durată, la relaţiile serioase ce au la orizont planuri de viitor şi gânduri ce implica o casa şi o gradina plina de copii.
Revenind la întrebarea „Câte au fost înaintea mea?” cred că-s atât de multe de spus, încât nici nu ştiu dacă să continui sau nu. Cred ca femeile vor să ştie asta pentru că vor in permanenţă să li se confirme că ele sunt cele mai cele, că nimeni înaintea lor n-a reuşit să smulgă din inima iubitului ce smulg ele şi cu cât numărul e mai mic, cu atât încrederea in ele insele şi in ei creste. De ce să nu recunosc, şi pe mine mă încânta un număr mic decât un tip care să mă dea pe spate cu experienţa lui.
Daca afli prea multe nu e bine, daca nu afli destule atunci iară nu e bine. Echilibrul cred ca e dat de felul in care se discuta in cuplu şi mai ales in încrederea pe care o ai in celalalt.
Aşa ca, de unde stau eu, va pot spune ca aşa se vede problema: in momentul in care ai găsit o persoana cu care n-ai nici o jena să vorbeşti despre vreun subiect, fa tot posibilul şi tine-o lângă tine. Când dragostea dispare, prietenia şi comunicarea trebuie să fie in stare să ii ia locul.
Si cand dragosteaaaaa dispare eu raman fara culoare :))
Nici sa le spui imediat ca in trecut ai fost bagabont cum am facut eu. Prea multa sinceritate uneori nu e buna
La mine e exact invers…. nu ma intereseaza ce a fost, decat daca la un moment dat vreun personaj isi face aparitia in peisajul curent. Cat despre el (al meu, adica)…. intrebari si intrebari… Tu ai accentuat faptul ca mai mult femeile intreaba nebunii din astea. Dar ceva imi spune ca barbatii au mult mai multe intrebari de genul asta…
Buna lectie…
…cu simpla conditie ca de la “a face tot posibilul” sa nu alunecam spre dependenta. Si da, de acord ca nu ar trebui ca intr-un cuplu sa existe intrebari tabu, in sensul ca existenta acestora nu sunt simptomul unei relatii sanatoase. Insa nu inteleg de ce intrebarea asta (cati au fost inaintea mea?) i-ar obseda pe unii. E irelevant daca inaintea mea au fost patru sau au fost zece. Ceea ce conteaza e sa dau dovada de indeajuns de multa intuitie sau capacitate de a-l cunoaste pe celalalt astfel incat sa prevad daca voi fi al 11-lea sau voi fi ultimul. Uneori, nici a fi primul (prima) nu e o mare scofala. De obicei, astia se ard cel mai tare. :))
“draga mea, estia a 5-a; dar uite …. tot la tine revin”
…sa ramana interzis daca e raportul pe total, sau doar pe 2008.
Oricum o relatiie de lunga durata nu sunt multe; nu are cum sa fie multe ….acestea necesita timp ….. si sinceritate.
Da, că în rest auzim doar “tu eşti al doilea, să ştii”. Ah, am fost rău…ce mai contează…
Eu cred ca e mai importanta atitudinea iubitului fata de foste, decat numarul lor. Una dintre cele mai bune prietene ale mele nu avea nici o problema cu fostele iubitului ei, pana cand el a inceput sa o ridice in slavi pe una dintre ele. Si nu din punct de vedere sexual. Iar atunci cand el a facut-o si in fata grupului nostru de prieteni, ea s-a simtit jenata si totul s-a transformat intr-o nesiguranta continua.
Asa ca s-ar putea ca numarul sa treaca in plan secund, daca atitudinea e corespunzatoare. Nu m-ar deranja sa stiu ca iubitul meu a mai fost cu n inaintea mea, daca il vad ca e implicat trup si suflet in relatia noastra si ca nu se mai gandeste la ele.
cand a insistat unul sa stie al catelea este si am refuzat sa ii spun, m-a terorizat incontinuu cu a cata sunt eu si facea si comparatii.
conteaza atitudinea, Corina are dreptate.
Este o vorba, daca vrei sa afli numarul exact al partenerelor iubitului tau, imparte numarul pe care el ti-l spune la 2. Pentru partenerii iubitei, inmulteste cu 2.
Alta vorba este cea a lui DeMaio, femeile au un fetis cu ‘esti al 2-lea’, unu pare prea putin, trei prea mult. Barbatii in general se opresc la 4, maxim ‘tu esti a 5-a’. Intotdeauna mi s-a parut relevant numarul de parteneri intr-o relatie de lunga durata si iti spun si de ce, ajuns la 40 de ani, cel neexperimentat va manifesta instinctul de a vedea cum este cu altcineva. Pentru ca este frustrant si va deveni o chestie de ego. Din punctul meu de vedere, cu cat mai multi, cu atat mai bine, de ambele parti. Fiecare dintre noi trebuie sa-si traiasca viata la maxim, dar vezi, sunt genuri si genuri. Sexualitatea unora este incipienta si atunci sigur devine orice subiect tabu legat de treaba asta. Cum ar putea un pudibond sa accepte ca partenerul sau numara 30 plus… M-ai bine ramai la 2! 😀
@ baghy –> Pai imediat nu, dar cand se ingroasa gluma, sinceritatea e un „must”.
@ Iubika –> Pentru a evita nervii si simptomele de neincredere ce apar odata cu acel personaj despre care nu stii nimic, cred ca e necesara o discutie care sa te linisteasca, care sa te ajute sa treci peste orice fel de banuiala sau scenariu imaginat de tine. Cand auzi ceva de genul „Asta e aia despre care ti-am spus ca…” parca nu te superi asa usor ca atunci cand auzi „E o tipa pe care o cunosc demult”. Pentru ca invariabil din replica asta izvorasc alte si alte discutii care nu se termina intotdeauna placut. Parerea mea. 😉
@ Teo –> Care? Aia cu discutatu’ si cu comunicatu’? 😛
@ puisorul cufurit –> Io am incercat sa explic de ce apare intrebarea asta, asa cum vad eu raspunsul. Si daca asa cum ziceam mai sus, pentru a evita discutii/certuri pe motive de minciuna prin omisiune, io consider ca o discutie pe indelete despre trecut si trecuţi e indicata.
@ Zoli ZzZ –> Sincer, nu prea am inteles mare lucru din comentariul tau. Poate il explici un pic. 😀
@ DeMaio –> Io n-am auzit niciodata si n-am zis asta decat o data. 😛 Cand era pe bune.
@ Corina –> Evident ca atitudinea lui fata de ele conteaza, dar nu ti-ar placea si sa stii de ce are acea atitudine fata de ele? Adica daca il auzi spunand „proasta/cretina aia” nu imi spune ca nu il intrebi de ce vorbeste asa despre ea. Si cand stii ce s-a intamplat in trecut ii poti intelege mai bine reactiile. Si sunt de acord cu tine ca numarul pica pe locul 2 cand ai incredere in cel de langa tine. Se poate intampla ca niciuna din cele multe sa nu ii fi fost pe plac din diverse motive, dar tu sa fii aleasa si sa se poarte cu tine asa cum n-a facut-o cu niciuna. Atunci da, nu mai conteaza. 🙂
@ 2410 –> Asta e foarte urat. Sa faci comparatii si mai ales pe faţă.
@ Rebecca –> Si eu sunt de acord ca e important sa iti traiesti viata, sa experimentezi tot ce iti trece prin cap pentru a nu fi curios mai tarziu. Dar si cand vine „mai tarziu” tre sa faci uz de sinceritate si sa nu il lasi pe cel pe care il iubesti sa plece din cauza misterului in care te invarti. 🙂
atitudinea conteaza mult intr-adevar