Toti oamenii sunt muritori
Autor: Simone de Beauvoir
Nationalitate: frantuzoaica
Titlu original: Tous les hommes sont mortels
Anul aparitiei: 1946
Premii: nu
Ecranizare: nu
Nota mea: 5/5
Alte romane de acelasi autor: Invitata, Femeia sfasiata, Al doilea sex, Memoriile unei fete cuminți, O moarte ușoară
Miercurea in care Cotidianul a oferit Toti oamenii sunt muritori a fost una dintre cele mai fericite miercuri. Nu cred ca ma asteptam sa o vad pe Simone de Beauvoir in colectia lor, dar oricum surpriza a fost foarte placuta. Norocul facuse sa termin Camera lui Jacob in dimineata acelelasi zile si n-am avut nici cea mai mica ezitare sa incep cartea de la Cotidianul. Cu Simone de Beauvoir am o istorie mai veche: am studiat-o pentru licenta si din scrierile ei am citit Al doilea sex (carte fundamentala a feminismului), La femme rompue (in franceza) si Invitata (care m-a socat cu trioul amoros).
Toti oamenii sunt muritori este o carte superba despre conditia omului nemuritor, asta in cazul in care el ar exista. Angoasele, dramele, tristetea cu care se lupta, ipostaza de nimeni si nimic oriunde si oricand ar trai. Nascut in 1279, Raymundo Fosca bea un elixir care il face nemuritor. Pe atunci, o singura viata nu ii ajungea sa isi puna in practica toate proiectele pe care le avea. Incepand cu secolul 13, pornind din Italia ca si conducator al Carmonei, apoi aparand si veghind viata lui Carol Quintul prin Spania, explorator alaturi de Cartier, si in sfarsit in Franta, la Paris, Fosca se lupta cu el insusi si cauta in permanenta lucruri si persoane care sa il readuca la viata; desi nemuritor, el e un mort printre oameni.
Cartea incepe avand in prim plan o actrita, Regine care il vede pe Fosca pe fereastra camerei sale de hotel si intrigata, il abordeaza. Se indragosteste de el si cand acesta pleaca, ea il someaza sa ii spuna povestea lui. Si de fapt, toata cartea e istoria lui, povestita in flashback, cu o multime de detalii despre toate secolele pe care le-a trait. Spre deosebire de povestea din La rascruce de vanturi, cartea asta nu amesteca trecutul cu prezentul, nu intercaleaza dialogurile cu cel caruia i se povesteste cu ce se intampla cu ani in urma. Singurele reveniri la realitate sunt la sfarsitul fiecarei parti cand intr-un schimb de replici sumar, Regine este reamintita citiorului.
Cat despre Fosca, la inceput, cand l-am cunoscut, am avut in fata ochilor un Leopold* venit din vesnicie si aterizat in lumea noua care il lasa mut. Cand insa l-am regasit pe parcurs si mai ales la capatul partilor, dupa ce l-am insotit prin toate trairile lui mi s-a schimbat perspectiva asupra cuvintelor pe care i le spune lui Regine. Man from Earth e cea mai apropiata comparatie pe care pot sa i-o aduc acestui personaj deosebit de intrigant.
Desi pe alocuri prea multe detalii despre batalii, razboaie si lupte m-au plictisit, pasajele de filosofie si teoriile existentialiste pe care Simone de Beauvoir le elaboreaza m-au fascinat. De obicei imi dau seama imediat daca imi place sau nu o carte, dar cu Toti oamenii sunt muritori n-a fost acelasi sentiment de la inceput pana la sfarsit. Cand am inchis-o, avand lacrimi in ochi, mi-am dat seama ca daca m-a tulburat in felul ala e o carte care imi place. Pe modelul de la Schimb de carti: ii dau 10 fara nici o clipire.
PS. Inca o recenzie buna la Cinabru.
____________________________________
* Kate and Leopold
18 Comments
alexandru petria
Am citit romanul cu plăcere.
Laura
ma apuc si eu de ea:) dupa cartea Manual de stil Dana Budeanu 🙂
Cinabru
Mersi pentru link si apreciere. Dar si pentru comentarii.
Tomata
@ Alexandru Petria –> Ma bucur. 🙂
@ Laura –> Astept sa revii cu impresii.
@ Cinabru –> 😉 Always a pleasure.
did
La mine asta a fost prima carte citita de la Simone. Nu prea imi plac femeile-autoare, ce sa fac, dar asta efectiv m-a dat pe spate.
Aceeasi inutilitate, repetitivitate samd se pot experimenta si fara sa fii nemuritor. Apoi imi pare un fel de comparatie intre Regine si Fosca, toata agitatia ei, pentru ce? as spune. Imi aduc aminte de faza cand ura faptul ca uneori trebuia sa doarma, nemaiavand nici un control asupra lumii.
Well. Mi-am adus cartea de acasa sa o recitesc, ma mir ca au pus-o in colectia aia cu ziarul. Ar trebui sa caut si eu treaba asta, daca asa carti bune apar. 😀
Ah, sa nu reiasa ca-s misogina la carti :)) imi mai plac Simone Weil si Virginia Woolf.
Tomata
@ did –> Si eu aveam o retinere fara de femei scriitoare, dar de cand cu licenta, am invatat ca si ele pot. 😛
Si eu m-am gandit la o asemanare intre Regine si Fosca, amandoi erau la fel de obsedati de a stapani lumea, unul prin conducerea ei, celalalt prin faima. Cum am mai spus, pe marginea acestei carti te poti intinde zile in sir la discutii, ideea e sa ai cu cine si sa ai timp. Din punctul asta de vedere, mi-e dor de facultate. 🙂
Virginica e si pe gustul meu, de cealalta inca nu m-am atins.
boyarul
Eu am “anchilozat” pe la pagina 75 (ed. Univers-Cotidianul). Si nu pentru ca nu mi-a placut. Pur si simplu am avut alte treburi de facut. Citind recenzia ta (si-a Cinabrului) m-am abitionat si mai mult. Trebuie sa imi fac ceva timp pentru o carte ca asta.
Tomata
@ boyarul –> Chiar am vazut pe Shelfari ca citesti cartea si asteptam cu nerabdare recenzia ta, dar din pacate mai inca nu e gata. Dar mai astept. 😛
Corina
Hey. Deci nu ai citit “Amintirile unei fete cuminti”? Eu am auzit numai bine despre ea si as fi vrut sa o incep pe Simone cu asta. Doar ca nu o gasesc pe nicaieri 🙁
Tomata
@ Corina –> Inca nu, dar candva o sa o citesc. 🙂 Nu stiu daca e tradusa in romana, dar daca stii franceza, ar fi si mai frumos sa o citesti in limba in care a fost scrisa.
Pingback:
Pingback:
Pingback:
Pingback:
Pingback:
Pingback:
Milana
http://www.cinemagia.ro/filme/all-men-are-mortal-toti-oamenii-sunt-muritori-9320/
Din nefericire, filmul nu se ridica la nivelul cartii. 🙁
Pingback: