Jurnalul unui bătrân nebun

Autor: Junichiro Tanizaki
Nationalitate: japonez
Titlu original: –
Anul aparitiei: 1961
Premii: nu
Ecranizare: Dagboek van een oude dwaas (1987)
Nota mea: 8/10
Alte recenzii de acelasi autor: nu

Pe masura ce descopar fascinanta lume a japonezilor, raman tot mai uimita si mai furioasa ca nu le-am acordat atentie pana acum.

Din bogata colectie a Cotidianului, am ales sa citesc Jurnalul unui batran nebun din doua motive: era relativ scurt si era scris de un japonez, Junichiro Tanizaki, de care nu mai auzisem pana cu ocazia asta.

Jurnalul e istorisirea batranetii lui Utsugi presarata cu dorintele lui sexuale. Aceste dorinte si ganduri ascunse par sa ii amelioreze durerile cauzate de un brat bolnav si de o prostata deranjata. Indragostit de nora sa, batranul ii cauta prezenta, ii dezvaluie atractia sexuala care il incearca in prezenta ei si Satsuko, nora, pare sa ii hraneasca fanteziile lasandu-l sa se bucure de cateva momente de erotism (ba il lasa sa ii sarute genunchii, ba sa ii linga degetele de la picioare in timp ce face dus). Dupa ce mosneagul ii cumpara un inel foarte scump din banii cu care trebuia sa construiasca o noua aripa pentru casa familiei lui, tanara femeie il lasa sa o mangaie cateodata. Tot pentru distractia lui perversa, Utsugi o impinge spre adulter, fara sa ii pese ca cel inselat e tocmai fiul sau. In timp, ajunge sa dezvolte o obsesie pentru ea, ba o vrea in preajma lui, ba se fereste sa o lase sa il vada pentru ca ii e rusine de boala care il transforma. La un moment dat nu mai face nici un efort pentru a-si ascunde sentimentele de sotia lui si pana spre sfarsit afla toti din casa, inclusiv doctorii care il trateaza.

Desi el insusi spune despre el ca e nebun, desi Tanizaki il catalogheaza ca fiind nebun, luciditatea de care da dovada si coerenta in scrierea jurnalului pot infirma acest lucru. Desigur ca lucrurile despre care scrie si gandurile ce ii trec prin cap nu sunt tocmai ceva obisnuit, insa ar putea fara nici o greutate sa il incadreze in categoria nebunilor. Oamenilor din jurul lui si cititorilor nu li se par normale, asa ca el isi asuma adjectivul, fara sa ii pese prea mult daca noi il credem pe cuvant sau nu.

Am mai aflat cate ceva despre teatrul Kabuki, despre cum se machiau japonezele in epoca Edo si despre multe alte obiceiuri ale celor cu ochii oblici.
Nota mea pentru carte: 8 – o recomand.

14 Comments

  • de ce?

    e o carte de exceptie – cu un subiect interesant, respingatoare pentru unii, ce-i drept, dar bine scrisa 🙂

    chiar eram curios sa-ti vad si tie parerea despre ea.

  • Corina

    Hei, vad ca ai inceput sa pui si pozele autorilor in articolele despre carti 🙂

    Cat despre carte, se pare ca e o carte pe care ori o iubesti, ori te oripileaza. Aastea imi plac cel mai mult. Cele pentru care nu exista cale de mijloc.

  • Tomata

    @ White Noise –> Da, asa e, numai ca pana la sfarsit noi nu stim asta. 🙂

    @ de ce? –> Pai o sa iti spun mai multe la SDC, daca apari. Dezbatem subiectul. 😉

    @ diana –> Multumesc de recomandare. O sa tin cont de ea. 🙂

    @ Cinabru –> Nici eu, dar uite, Diana ne-a facut o recomandare si daca n-as avea prea multe planuri, as pune mana mai repede pe ea. 🙂

    @ Molecula –> 😕 Maybe I will. 🙂

    @ Corina –> Pai am inceput sa le pun pentru ca de obicei nu dau prea mare importanta aspectului lor si raman mirata cand vad cum arata fata de ce mi-am imaginat eu. Asa ca, fiind aici…
    Si mie mi-a placut cartea, insa nu m-a impresionat foarte tare.

  • Tomata

    @ Cinabru –> :))) Asta ar insemna ca librariile si editurile sa ma dea in judecata pentru ca am preluat ideea lor. Nu e ideea mea, eu am facut-o pentru ca, de pilda, nu stiam cum arata Nikos Kazantzakis. Am cautat, l-am vazut si m-am gandit ca poate nu sunt singura care nu stie. Si l-am aratat lumii. 🙂

  • Dianora

    Si eu tot descopar asta.. ca din cei contemporani.. parca japonezii au ceva ce ma atrage ca un magnet. Multam de recomandare.. din vara ma apuc serios de citit colectia (cred ca am app tot de la Cotidianul).. mom.. am alte fericiri pana in iulie 🙂

  • Tomata

    @ Dianora –> Oh, de as avea si eu timp sa citesc tot ce imi doresc, inclusiv colecita Cotidianul…. Dar pana la urma, o sa le dovedesc eu. 🙂 Spor si tie in continuare.

  • Cyberpunk

    Mi-a placut foarte mult cartea. Recomand si “Labirintul destinului” de acelasi autor. Iar din categoria “literatura japoneza” recomand pentru pentru cei care cauta carti tulburatoare Ryu Murakami, iar pentru cei pasionati de fantastic Haruki Murakami.

  • tsuki

    este o carte foarte buna. eu il am pentru licenta 😀 recomand si Labirintul Destinului, sau in engleza Quicksand, (in japoneza – Manji). De asemenea si Surorile Makioka, e o carte destul de stufoasa si interesanta. 😀 Daca mai doresti astfel de autori, recomand si Yukio Mishima, e mai romantic, sau Yasunari Kawabata : Frumusete si intristare. O seara buna!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge