O lume se destramă

Autor: Chinua Achebe
Nationalitate: african
Titlu original: Things fall apart
Anul aparitiei: 1958
Premii: nu
Ecranizare: Things Fall Apart (1987)
Nota mea: 8.5/10
Alte recenzii de acelasi autor: nu

In mod normal, cartea aceasta ar fi asteptat mai mult pana sa o citesc. Cartile de la Cotidianul sunt mici pauze pe care le fac intre operele mai importante pe care vreau sa le citesc. Motivul pentru care am citit-o pe aceasta: in ziua in care am cumparat-o, m-am gasit in situatia de a astepta. De aici si pana la a incepe sa o citesc a fost doar un pas. Ma felicit ca l-am facut. Mi-a placut foarte mult si profunzimea intamplarilor pe care le-am descoperit imi va ramane mult timp in suflet.

O lume se destrama de Chinua Achebe, ca titlu n-are nimic de ascuns, nu lasa loc de interpretare, nu ridica probleme de deslusire. Atat de simplu pe cat e, titlul vorbeste despre naruirea unei culturi, a unei lumi ce nu va mai exista niciodata.

Povestea lui Okonkwo este presarata cu cuvinte africane, cu zeitati si obiceiuri, cu farmece si ritualuri pe care omul alb le distruge din obsesia de a-i civiliza pe salbatici. Problema e ca triburile africane nu sunt salbatice, ele se conduc dupa un set de reguli ce impune o ordine si o disciplina pe care lumea alba si civilizata nu le cunoaste, desi e intesata de legi si regulamente care, de multe ori, sunt inutile.

In triburile africane, oamenii stiau ce au voie sa faca, ce nu au voie, stiau ca vor fi pedepsiti atat de clan cat si de spirite in cazul in care incalca obiceiul. Triburile africane pretuiesc familia si munca mai presus de orice alte valori, se roaga si se inchina unor bucati de lemn sau piatra, dar asta ii tine uniti.

Okonkwo este personajul principal in jurul caruia se tese povestea despre cultura unei bucati a Africii. Mie mi-a aparut ca un personaj crud, lipsit de suflet, intotdeauna inversunat impotriva oricarei manifestari de afectiune, intotdeauna muncitor si razboinic, intotdeauna dornic de respect, pe care il si primeste. Este stapanit de refuzul de a-si arata sentimentele, pentru ca in conceptia lui asta insemna sa te porti ca o femeie, si unui barbat nu i se ingaduie sa simta. De-a lungul celor cativa ani pe care ii surprinde romanul, Okonkwo face cateva greseli pentru care este sanctionat, oricat de respectat ar fi.

In toata rutina in care se deruleaza viata africanilor, isi face aparitia omul alb. Acesta patrunde in lumea lor cu povesti despre un singur Dumnezeu, cu ideea educatiei si cu sfidarea zeilor localnicilor. Unii adopta noua perspectiva, altii se inversuneaza impotriva ei. Omul alb se autoproclama stapan peste pamantul lor, isi impune legea, religia, stilul de viata si din ceea ce fusese odinioara organizat dupa legile naturii acum nu mai ramane nimic.

Citind cartea asta mi-am reconfirmat acceptarea religiilor de (aproape) orice fel. Nu-mi place sa vorbesc despre religie si o voi face cat de rar trebuie. Acum, insa, e unul dintre momentele in care trebuie sa-mi exprim parerea. Desigur ca nu mi se pare normal sa-ti omori copiii daca sunt gemeni, desigur ca e o aberatie sa fii ingropat cu cel mai mare dispret daca mori de boala, desigur ca exista lucrui condamnabile la celelalte religii, dar pentru ele, nici crestinismul nu e mai normal. Pentru ca „normal” e relativ:

„Nu ne intelege obiceiurile, asa cum nici noi nu le intelegem pe ale lui. Spunem ca nu are minte pentru ca nu intelege modul nostru de viata si poate el spune despre noi ca nu avem minte pentru ca nici noi nu-i intelegem modul de viata. Sa plece de aici.”

In concluzie, recomand cartea, atat pentru delicatetea povestitorului cat si pentru subiectul original.

Alte recenzii gasiti la White Noise si la Zmeura.

10 Comments

  • Andrei Monciu

    Suna foarte interesanta, asa mult as vrea sa am timp sa citesc…imi placea foarte mult sa citesc, acuma nu apuc numa bloguri si pareri…dar cum povestesti tu despre carte…sa stii ca ma tenteaza

  • Ela

    Cum sta ea cuminte si ma astepta in raft 🙂

    Trimit leapsa – sa fie oare prima pe care o lansez spre tine? Asa imi pare.

  • cropcircles

    Ma, si mie imi stau ochii la fundul ala imbracat in rosu din stanga sus. Si bineinteles, cartea e interesanta dupa cate zici tu, m-as baga si eu…

  • Tomata

    @ Andrei Monciu –> Nu e groasa si poti sa o termini repede daca iti faci un pic de timp. Eu zic ca merita.

    @ Scaevola –> Eeeee, oama e noua mascota!!! :)))

    @ Ela –> Am vazut leapsa si m-oi pune candva zilele astea sa o fac. 😉 Cred si eu ca e prima pe care mi-o trimiti.

    @ Cerculet –> :)) Fundul ala o sa fie celebru. 😛 Cartea e faina, mi-ar placea sa imi spui ce parere ai dupa ce o citesti. 😉

  • white noise

    eu nu cred ca Okonkwo era lipsit de suflet, cred mai curand ca vroia sa nu fie ca tatal lui. refuza clar tot ceea ce ii aducea aminte de Unoka. aici ar fi multe de discutat.

  • Tomata

    @ white noise –> Ca nu voia sa fie ca tatal lui e foarte clar specificat in carte, si cred ca de vreo 2-3 ori. Mie insa mi s-a parut lipsit de suflet pentru ca nu s-a dat in laturi cand a trebuit sa il ucida pe fiul infiat, cand si-a batut nevasta exact in perioada in care nu trebuia si mi se parea ca singura preocupare e sa castige respectul celor din jur si sa isi cultive cat mai bine pamantul.

  • Elenyta

    Nu am citit-o inca,era pe lista de asteptare :). Chiar ma intrebam ce carte sa incep acum..m-ai convins sa nu mai stau pe ganduri :).Multzam 😉

  • simona

    Si mie mi-a placut foarte mult cartea…e adevarat ca a fost citita pe metrou si pe tren…dar am reusit (zic eu) sa inteleg ideea cartii.
    Oamenii de obicei judeca totul prin prisma obiceiurilor si traditiilor proprii…nou ne este imposibil sa admitem anumite lucruri ce acolo, in trib erau absolut normale.
    Dar daca reusesti sa te detasezi de originea ta, sa traiesti asa cum traiau triburile africane, sa te gandesti la obiceiurile interesante la traditiile pe care le aveau si la modul in care au reusit sa traiasca…sa-si formeze o comunitate…aceste lucruri sunt absolut fascinante…privite de cineva care traieste in lumea civilizata…
    De unde stim noi ca modul nostru de viata este cel corect si nu al lor? Pentru ca asa spune cineva?…
    De unde putem sti ce e corect si ce nu, ce este moral si ce este imoral…cand regulile au fost inventate de oamenii nu de o entitate atotputernica…si peste tot regulile difera…
    Este poate si un semnal de alarama…omul civilizat distruge…a distrus triburile in loc sa le lase sa-si urmeze cursul vietii…a distrus natura, a distrus traditia…cu cat devenim mai civilizati cu atat ne indepartam mai mult de traditii, de obiceiuri vechi de cand lumea, de natura…si asta nu e bine…omul a fost “creat” de natura…datorita naturii a supravietuit, ar trebui sa traiasca in armonie cu natura…nu sa o distruga sau sa o indeparteze…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge