Sa da sau sa nu

Va vine sa credeti ca inca nu m-am obisnuit cu wordpressul? Ca inca ma simt un pic straina aici, desi tot despre mine e vorba si tot eu scriu. Cuvintele mele imi par seci, nu mai am subiecte care sa imi placa… de fiecare data cand vrea sa scriu in address bar, apas pe “h” in loc de “t”. :-s O sa imi treaca la un moment dat si pana atunci incerc sa ma bucur si sa descopar chestii noi.
Am invatat deja cateva trucuri ca sa imi iasa treaba asa cum vreau eu si incep sa ma acomodez. Adevarul e ca am si fost prea ocupata zilele astea pentru a imi dedica timpul blogului asa ca… nu ma mai lamentez.
Sa va zic o chestie care imi place la wordpress si pe care blogspot nu o are. Imi place ca pot sa vad emailurile (si implicit unele id-uri de mess) celor care imi comenteaza. Nu era o curiozitate extrema, nu era imposibil de aflat, dar exista anumiti bloggeri si bloggerite pe care ii citesc cu atata placere si drag incat de multe ori as vrea sa continuu discutia in privat sau as vrea sa ii cunosc mai bine. Sa stau la taclale cu ei duminica dupa-masa cand e vreme de-aia de facut copii sau de numarat bani si sa socializez pe internet. Si acum ca asta se poate (in sensul ca pot sa vad id-urile voastre oricand si sa va dau add)… nu sunt sigura ca ar fi mai bine decat e acuma. Imi place sa va citesc si imi place limitarea si distanta la care stam. Nu distrugem “corola de minuni” a blogosferei si ne citim in fiecare dimineata sau seara sau cand avem timp. Si e bine asa… e misterios si abia astept posturi noi. Dar parca totusi v-as da si un add. :))