1 Mai, BH

Am avut neplacerea sa imi petrec weekend-ul la 1 Mai, in judetul Bihor. Spun “neplacerea”, referindu-ma doar la conditiile pe care le-am avut. Lasand la o parte faptul ca nu am platit nici cazarea, nici masa pentru ca am vizitat pe cineva aflat la tratament, nu m-as mai intoarce acolo pentru nimic in lume. Hotelul Ceres arata foarte bine. Pe dinafara. E portocaliu si termopanele iti dau impresia ca te vei simti mai bine ca la tine acasa. Realitatea e cu totul alta odata ce treci de usile intrarii si dai cu nasul de holul receptiei. Ai putea sa ii ignori banalitatea daca bagi in seama display-urile care afiseaza ora si temperatura. Avansand spre lift te bucura aspectul usilor lucioase si cifrele etajelor care se succeda. Odata ce pasesti in minunatia de lift nou, te enervezi usor cand apesi de 3 ori pe butonul etajului la care vrei sa ajungi si el nu se clinteste din loc. Te mai enervezi o data cand la oprire, inainte de a deschide tacticos usile te zguduie de zici ca ai picat cu lift cu tot. Injuri o data si iti trece. Cand iesi, o padure de mese, dulapuri si banchete de bucatarie iti intuneca privirea.
Descui usa de la camera si ce sa vezi? Functioneaza toate becurile. Dar in jurul intrerupatorului si sub el, jeg de o palma. Incepe cosmarul. Pereti patati, stropiti sau loviti. Mobila scorojita, oglinda nici nu stiu cum sa o descriu, veche in orice caz. Noptiera, a carei usa nu se inchide, paturi cu adancitura la mijloc. Termopane proaspete fara a le fi taiata spuma, draperii murdare si covor urat.
Parte proasta nici n-a inceput. Intru in baie, sa fac si eu un dus rece ca eram balta de transpiratie, desi era ora 23. Tevi batrane, cred ca erau de o seama cu mine, chiuveta, WC, si faianta de te apuca greata. Pozele vorbesc de la sine, nu mai am ce sa adaug despre camera.
Sa nu ma intelegeti gresit: nu am pretentii de lux, de conditii de 5 stele, DAR am pretentii MARI la curatenie. Sa nu-mi fie scarba sa calc pe covor si sa pot sa fac un dus fara sa mi se intoarca stomacul.
A doua zi, la masa. Cu 20 RON se rezolva sa mancam laolata cu bunici aflati la tratament. Ne asezam la masa unde ne asteapta un bol de metal cu ciorba, 4 piersici lovite, 4 pahare, o ulcica cu apa si farfuriile aferente. Inainte de a observa detaliile imi pun 2 polonice cu ciorba de cartofi + morcovi. Nu era rea la gust, dar nici portia a doua n-as fi cerut-o. Mi se face sete. Cand ma uit inspre pahare, mai ca imi doresc sa fac herpes de la sete. Aratau ca si cand ar fi fost cu indulgenta clatite. Personalul de acolo se poarta cu batranii aia plini de boli ca si cu niste animale. Sa le fie rusine.
Partea buna: m-am bronzat si am facut baie in apa termala. Apa se schimba zilnic. Macar atat.