Acasa la Mozart

Posted by On 15.08.2007 5 Comments
La fel ca si celelalte locuri pe care le-am vazut in vacanta mea, Salzburgul m-a impresionat. Poate mai mult decat Viena, pentru ca nu m-am asteptat sa il gasesc asa incantator. Viena e cea renumita si cand spui Austria spui de fapt Viena. Nu e prea corect fata de orasul acesta, nu prea mare de altfel, care este pur si simplu minunat. Amintirea cea mai vie pe care o sa o pastrez despre el e ca acest oras canta. De oriunde, din orice iasa cate un sunet. Intr-o piata, sub o bolta, 4 baieti canta la mandolina, acordeon si un alt instrument ciudat simfonii de Mozart. Mai in sus pe strada o fata blonda cu fusta lunga albastra isi unduie degetele pe harpa. Un tip vorbaret isi inceteaza comentariile si se apuca sa cante o alta simfonie de Mozart la… pahare de cristal. Daca nu intalnesti asemenea muzicanti la vreun colt, poti fi sigur ca o cafenea sau un difuzor ascuns pe undeva iti va incanta auzul cu alte si alte note insiruite pe portativ.
Mozart troneaza peste tot, pe strazi, in vitrine, in ciocolata, pe pahare, pe cani, pe umbrele, in muzeele lui, in muzica lui. Salzburg este un omagiu adus acestui geniu si bravo celor care stiu sa il pretuiasca si sa il valorifice. Pacat ca la noi nu se poate exploata Enescu macar pe un sfert cat Mozart.
Daca Mozart domina spiritual orasul, fortareata Hohensalzburg il domina fizic. Pe cea mai inalta colina n-ai cum sa o ratezi. O vezi din orice unghi. E mare din afara, e si mai mare dinauntru. Camere de tortura, camere de rege, camere de concerte, muzeu de arme, muzeu de marionete, toate sunt in interiorul ei.
Casa unde s-a nascut micul geniu nu are prea multe de oferit, nu prea am facut nici poze ca nu am avut voie si nu am prea multe amintiri. Multe explicatii, putine obiecte, camera neagra si un pian. La casa in care a trait dupa ce a implinit 18 ani, la fel. N-am avut voie sa pozez, dar ca o romanca ce sunt, am reusit cateva pe susta, fara blitz si un pic tremurate. Aici se povesteste mai mult despre familia lui, tatal si sora, moartea mamei. Cateva partituri, un pian ici, altul colo, mai ceva mobila (majoritatea cica a fost vanduta), o trasura, valize si cam atat.
Zeci de statui impresionante peste tot, in biserici, in cimitire, in fata lor, in piete, fantani arteziene, sculpturi in piatra, toate astea populau orasul si se imbinau armonios cu masa colorata de oameni ce curgea in valuri pe toate strazile. Am mai vazut si frumoasele Mirabellgarten, pline si ele de statui, flori si fantani.
Din pacate am ratat Helbrunul si Residenz, pe care as fi vrut sa le vad, dar nu-i nimic, mai este timp.
In concluzie: mi-a placut orasul, m-as mai intoarce sa vizitez ce n-am vizitat dar n-as putea niciodata trai acolo, printre toti turistii aceia, printre toti oamenii imbracati in costume populare, sa aud toata ziua aceleasi melodii si aceleasi sunete.
Restul de poze, doar 80 din 482 (facute numai in Salzburg) le gasiti aici.
Maine, back in the wild.

Articole asemănatoare

TOPICS