Acasa la Mozart
La fel ca si celelalte locuri pe care le-am vazut in vacanta mea, Salzburgul m-a impresionat. Poate mai mult decat Viena, pentru ca nu m-am asteptat sa il gasesc asa incantator. Viena e cea renumita si cand spui Austria spui de fapt Viena. Nu e prea corect fata de orasul acesta, nu prea mare de altfel, care este pur si simplu minunat. Amintirea cea mai vie pe care o sa o pastrez despre el e ca acest oras canta. De oriunde, din orice iasa cate un sunet. Intr-o piata, sub o bolta, 4 baieti canta la mandolina, acordeon si un alt instrument ciudat simfonii de Mozart. Mai in sus pe strada o fata blonda cu fusta lunga albastra isi unduie degetele pe harpa. Un tip vorbaret isi inceteaza comentariile si se apuca sa cante o alta simfonie de Mozart la… pahare de cristal. Daca nu intalnesti asemenea muzicanti la vreun colt, poti fi sigur ca o cafenea sau un difuzor ascuns pe undeva iti va incanta auzul cu alte si alte note insiruite pe portativ.
Mozart troneaza peste tot, pe strazi, in vitrine, in ciocolata, pe pahare, pe cani, pe umbrele, in muzeele lui, in muzica lui. Salzburg este un omagiu adus acestui geniu si bravo celor care stiu sa il pretuiasca si sa il valorifice. Pacat ca la noi nu se poate exploata Enescu macar pe un sfert cat Mozart.
Daca Mozart domina spiritual orasul, fortareata Hohensalzburg il domina fizic. Pe cea mai inalta colina n-ai cum sa o ratezi. O vezi din orice unghi. E mare din afara, e si mai mare dinauntru. Camere de tortura, camere de rege, camere de concerte, muzeu de arme, muzeu de marionete, toate sunt in interiorul ei.
Casa unde s-a nascut micul geniu nu are prea multe de oferit, nu prea am facut nici poze ca nu am avut voie si nu am prea multe amintiri. Multe explicatii, putine obiecte, camera neagra si un pian. La casa in care a trait dupa ce a implinit 18 ani, la fel. N-am avut voie sa pozez, dar ca o romanca ce sunt, am reusit cateva pe susta, fara blitz si un pic tremurate. Aici se povesteste mai mult despre familia lui, tatal si sora, moartea mamei. Cateva partituri, un pian ici, altul colo, mai ceva mobila (majoritatea cica a fost vanduta), o trasura, valize si cam atat.
Zeci de statui impresionante peste tot, in biserici, in cimitire, in fata lor, in piete, fantani arteziene, sculpturi in piatra, toate astea populau orasul si se imbinau armonios cu masa colorata de oameni ce curgea in valuri pe toate strazile. Am mai vazut si frumoasele Mirabellgarten, pline si ele de statui, flori si fantani.
Din pacate am ratat Helbrunul si Residenz, pe care as fi vrut sa le vad, dar nu-i nimic, mai este timp.
In concluzie: mi-a placut orasul, m-as mai intoarce sa vizitez ce n-am vizitat dar n-as putea niciodata trai acolo, printre toti turistii aceia, printre toti oamenii imbracati in costume populare, sa aud toata ziua aceleasi melodii si aceleasi sunete.
Restul de poze, doar 80 din 482 (facute numai in Salzburg) le gasiti aici.
Maine, back in the wild.
Daca Mozart domina spiritual orasul, fortareata Hohensalzburg il domina fizic. Pe cea mai inalta colina n-ai cum sa o ratezi. O vezi din orice unghi. E mare din afara, e si mai mare dinauntru. Camere de tortura, camere de rege, camere de concerte, muzeu de arme, muzeu de marionete, toate sunt in interiorul ei.
Casa unde s-a nascut micul geniu nu are prea multe de oferit, nu prea am facut nici poze ca nu am avut voie si nu am prea multe amintiri. Multe explicatii, putine obiecte, camera neagra si un pian. La casa in care a trait dupa ce a implinit 18 ani, la fel. N-am avut voie sa pozez, dar ca o romanca ce sunt, am reusit cateva pe susta, fara blitz si un pic tremurate. Aici se povesteste mai mult despre familia lui, tatal si sora, moartea mamei. Cateva partituri, un pian ici, altul colo, mai ceva mobila (majoritatea cica a fost vanduta), o trasura, valize si cam atat.
Zeci de statui impresionante peste tot, in biserici, in cimitire, in fata lor, in piete, fantani arteziene, sculpturi in piatra, toate astea populau orasul si se imbinau armonios cu masa colorata de oameni ce curgea in valuri pe toate strazile. Am mai vazut si frumoasele Mirabellgarten, pline si ele de statui, flori si fantani.
Din pacate am ratat Helbrunul si Residenz, pe care as fi vrut sa le vad, dar nu-i nimic, mai este timp.
In concluzie: mi-a placut orasul, m-as mai intoarce sa vizitez ce n-am vizitat dar n-as putea niciodata trai acolo, printre toti turistii aceia, printre toti oamenii imbracati in costume populare, sa aud toata ziua aceleasi melodii si aceleasi sunete.
Restul de poze, doar 80 din 482 (facute numai in Salzburg) le gasiti aici.
Maine, back in the wild.
5 Comments
Emi (wilderness lover)
Mai Andreiutza, noroc ca ai avut tu un fotograf profi cu tine, sa te traga-n poze 😉
Impresionant Saltzburgul, dar… lacul de ieri a fost breath taking.Nimic nu-l poate intrece. Abia astept maine, in the wild. Sau la ce te referi? 😉
Ai papat cioco cu Mozart? E super yammy, dar cred ca-i scumpa, nu?
Intr-adev, e minunat cum valorizeaza austriecii locurile lor pline de istorie. Si strainii in general. Aparatul ala pe care il aveai in mana, in prim plan, e un device cu informatii turistice, un fel de ghid audio? Ca eu sunt f dezamagita ca la Castelul Bran nu e ghid!!! Pt romani!!! 🙁 Ce idiotenie! Cat de in urma suntem!
cosmi
desi ti-am mai admirat pozele si ti-am ascultat povestile, nu pot sa nu le admir din nou si sa nu le comentez.:-)
imi plac:
-muntii aia uriasi, care te fac sa te simti mica
-casutele cochete cu flori colorate si decoratiuni de lemn
-lacul din Obertraun, cu apa ireal de limpede
-felul in care stiu austriecii sa-si valorifice orice coltisor si sa-si promoveze oamenii de valoare
-rafinamentul, care pare a fi la el acasa in Austria, il vezi si il simti in toate
-cladirile vechi si castelele bine intretinute, cu gradinile lor mari si pline de flori
-dantelaria cladirilor
-pozele sepia, parfumul lor de epoca
-culoarea albastru si faptul ca te prinde, desi esti bruneta 🙂
-ciocolata Mozart 😛
– …
fa-te bine si treci la job, ca maine e ultima mea zi inainte de vacanta! 😉
zapa
sper ca ti-a dat mozzart ala macar o ceasca de cafea :))
Pingback:
Pingback: