2 zile in Bratislava
Hai, vino si aseaza-te langa mine. Aaasaaa. Si tu, un pic mai incolo sa incapa toti. Hai ca mai e un loc liber in coltul asta, asa, sa stam toti sa ne vedem la faÅ£a. 🙂 Sa pot sa incep sa va povestesc, asa cum trebuie…Dragii babei, azi o sa va povestesc cum am pus piciorul pentru prima data in viaÅ£a mea pe pamant slovac. N-am mai fost niciodata aici si probabil n-o sa ma mai intorc curand. Nu pentru ca nu mi-a placut, dimpotriva, am savurat orasul vechi asa cum merita. N-o sa ma mai intorc pentru ca nu vreau sa revad aceleasi locuri de mai multe ori. In fiecare an, alta tara. 🙂
Si cum spuneam, pamantul slovac seamana cu al nostru. Dar numai atunci cand se intinde sub cartiere, sub blocuri construite in comunism si cand e batatorit de firobuze ca ale noastre.
Cand se intinde pe sub castelul superb ce troneaza deasupra orasului, cand e pavat cu piatra cubica si cand sustine cladiri vechi de sute de ani, nu mai seamana cu pamantul romanesc. Stradute inguste, pante ce te fac sa gafai, sculpturi ce iti incanta privirea, si Dunarea… E mare, asa cum o stie fiecare dintre noi, mare si verde, serpuieste prin Bratislava impartind-o in doua. In Slovacia Dunarea are OZN-ul ei propriu. Din pacate nu se duce nicaieri cu el, dar nici el n-o paraseste. Traiesc in simbioza si il transforma in extraterestru pe fiecare turist care indrazneste sa urce pana sus. Am urcat si eu si nu m-am inverzit si nici nu mi s-au marit ochii, nici capul, Doamne fereste! La intrare era o tanti romanca, frumoasa. Slovacele nu sunt frumoase. Dar slovacii sunt oameni buni. Cand am ajuns in orasul lor, dezorientati complet si cu vreo 10 harti printate care nu ne duceau nicaieri, am oprit 3 oameni (2 femei si un barbat), sa ne ajute cu o adresa. “Do you speak English?” Nu. “French?” Nu. “German?” Nu. Fir-ar. Si cu toate astea, s-au invartit cam jumatate de ora cu noi prin capitala cu strazi intortocheate, noi urmarindu-le masina lor pana ne-au dus la destinatie. Am facut si o poza cu ei. Apropo de poze…Imi pare rau, le-am uitat pe stick si pe el l-am uitat la lucru. 🙁 Dar maine, cross my heart and hope to die daca nu le postez.
Va povestesteam de UFO si Dunare… Asa ma iau cu altele si nu imi termin ideile…Ca o baba… De acolo de sus, se vede tot orasul si e foarte frumos. Bate vantul si iti canta si muzica dintr-un difuzor ascuns. Cand am coborat, ne-am oprit sa mergem la baie la un restaurant din interiorul farfuriei zburatoare. 
O minunatie de restaurant si scump al dracu’. Am facut ceva poze, si ne indreptam spre lift. Acolo, …asteptam…asteptam…mai asteptam un pic. Vine o tanti imbracata in negru (era blonda, arata cam spalacita asa neagra pana in dinti) si ne zice ca e o mica defectiune si ne invita sa bem ceva din partea casei pana se remediaza situatia. Am savurat un Cosmopolitan si apoi am plecat. Se rezolvase. Tare de treaba slovacii astia…Ma intreb cum ar fi stat treburile la noi. Apoi am fost in parc…unul maaare maaare de tot, unde am vazut oameni relaxati care fie jucau volei, fie se antrenau cu ceva sabii se lemn, fie cu de-alea de samurai, fie stateau pe patura si se sarutau, fie se plimbau desculti pe iarba…ca mine.
Si cum spuneam, pamantul slovac seamana cu al nostru. Dar numai atunci cand se intinde sub cartiere, sub blocuri construite in comunism si cand e batatorit de firobuze ca ale noastre.
Cand se intinde pe sub castelul superb ce troneaza deasupra orasului, cand e pavat cu piatra cubica si cand sustine cladiri vechi de sute de ani, nu mai seamana cu pamantul romanesc. Stradute inguste, pante ce te fac sa gafai, sculpturi ce iti incanta privirea, si Dunarea… E mare, asa cum o stie fiecare dintre noi, mare si verde, serpuieste prin Bratislava impartind-o in doua. In Slovacia Dunarea are OZN-ul ei propriu. Din pacate nu se duce nicaieri cu el, dar nici el n-o paraseste. Traiesc in simbioza si il transforma in extraterestru pe fiecare turist care indrazneste sa urce pana sus. Am urcat si eu si nu m-am inverzit si nici nu mi s-au marit ochii, nici capul, Doamne fereste! La intrare era o tanti romanca, frumoasa. Slovacele nu sunt frumoase. Dar slovacii sunt oameni buni. Cand am ajuns in orasul lor, dezorientati complet si cu vreo 10 harti printate care nu ne duceau nicaieri, am oprit 3 oameni (2 femei si un barbat), sa ne ajute cu o adresa. “Do you speak English?” Nu. “French?” Nu. “German?” Nu. Fir-ar. Si cu toate astea, s-au invartit cam jumatate de ora cu noi prin capitala cu strazi intortocheate, noi urmarindu-le masina lor pana ne-au dus la destinatie. Am facut si o poza cu ei. Apropo de poze…Imi pare rau, le-am uitat pe stick si pe el l-am uitat la lucru. 🙁 Dar maine, cross my heart and hope to die daca nu le postez.
Va povestesteam de UFO si Dunare… Asa ma iau cu altele si nu imi termin ideile…Ca o baba… De acolo de sus, se vede tot orasul si e foarte frumos. Bate vantul si iti canta si muzica dintr-un difuzor ascuns. Cand am coborat, ne-am oprit sa mergem la baie la un restaurant din interiorul farfuriei zburatoare. 
O minunatie de restaurant si scump al dracu’. Am facut ceva poze, si ne indreptam spre lift. Acolo, …asteptam…asteptam…mai asteptam un pic. Vine o tanti imbracata in negru (era blonda, arata cam spalacita asa neagra pana in dinti) si ne zice ca e o mica defectiune si ne invita sa bem ceva din partea casei pana se remediaza situatia. Am savurat un Cosmopolitan si apoi am plecat. Se rezolvase. Tare de treaba slovacii astia…Ma intreb cum ar fi stat treburile la noi. Apoi am fost in parc…unul maaare maaare de tot, unde am vazut oameni relaxati care fie jucau volei, fie se antrenau cu ceva sabii se lemn, fie cu de-alea de samurai, fie stateau pe patura si se sarutau, fie se plimbau desculti pe iarba…ca mine.
Si a venit seara. Rupta de durere de picioare si obosita de numa’ m-am dus la nani.
Cam astea au fost cele doua zile petrecute pe pamant slovac. Maine va duc la munte. 😉
Later edit: Got the pictures 😀 Aici sunt mai multe.
f.frumoase pozele!! da, e adevarat ca seamana cu RO, dar se vede ca nu esti totusi in RO, asa cum spui si tu; am observat ca tarile astea invecinate seamana cu a noastra, e si normal, numai ca, nu stiu de ce, am senzatia ca noi am ramas mai in urma decat ei… 😀
imi place poza cu nenea ala ce se uita dupa colt cu luneta si, cand-colo, ce sa vezi? te vede pe tine! 🙂
parcul ala imens seamana f.bine cu Insula Margareta din Budapesta si, culmea, si acolo erau tipi care se antrenau cu sabii… ce sa fie, ce sa fie?
frumos! si stiu ca vine tot mai frumos! asa ca, stati pe aproape! 😉
nice pics… seamana cu RO ? sau RO seamana cu pamantul Slovac ce ti-a curs pe sub picioare ??? 😛
Eu beau vin şi te ascult :=) Let the show go on … in BARtislava
Intr-adev se vede in poze ca nu-i chiar Romania 🙂 Imi plac pozele tale, sunt spontane si visatoare si pline de farmec!
@ cosmopolitan –> Noi suntem mai in urma cam ca toti. Cel putin in ce priveste turismul… facem multe, extrem de multe greseli si nu valorificam mai nimic. Castelele se dau inapoi sau se vadn, preturile pe litoral sunt enorme, impingandu-i pe toti sa aleaga aceeasi Mare Neagra, dar in Bulgaria…si ar mai fi la exemple de numa’. Dar n-are rost sa ne uzam amprentele degeaba. Cred ca o sa merg intr-o excursie de un weekend la Budapesta, si asta cat de curand. Am auzit multe de la tine despre capitala ungurilor si abia astept sa o vad.
@ Zapa –> Pe alocuri seamana cu Romania. Mai bine zis in cartierele de la periferie.
@ Marcus –> Nice letter twist.
@ Emi –> Multumesc, dear. Daca le-ai vedea pe toate, cred ca te-ai plictisi, la cat de multe am facut. 😀