Pana cand moartea ne va desparti

Cand te gandesti la toate pregatirile pe care trebuie sa le faci pentru o nunta, sincer, nu iti mai vine sa te casatoresti. Aud si eu de la invitati pe la nunti la frati, surori, prieteni, neamuri s.a.m.d. cati nervi isi fac mirii cu pregatirile pentru nunta. Ca trebuie sa fii atat de atent la toate micile detalii, trebuie sa nu iti scape nimic din vedere pentru o singura zi, care se presupune a fi cea mai fericita zi din viata ta. Si cand colo, pe toti ii auzi: “Abia astept sa treaca. Abia astept sa se termine.” Nu iti mai arde sa te insori sau sa te mariti cand te gandesti la toata tarasenia si drumurile pe care trebuie sa le faci pentru a-ti pregati ceremonia. Au aparut si pe la noi firme care se ocupa cu organizarea nuntilor, care cred ca au grija de toate aspectele, tu numai sa te duci si sa zici “DA”. Eh,ok, da’ chestia asta costeaza. Si costeaza mult. Unii fac nunta sa isi scoata niscai bani de saptamana de miere, altii care au invitati mai bogati spera sa isi scoata cheltuiala de nunta si poate sa mai puna si ceva bani de o parte si cu un imprumut la banca sa isi ia un apartament pe care sa il transforme in cuibusor de nebunii. Si totusi, ziua nuntii ramane memorabila.
Sa va povestesc acum cum vad eu nunta si ce simt fata de ea. Eu una nu sunt pentru maritis. Daca ar fi dupa mine, as trai cu Iubi in concubinaj, as face vreo 2-3 copchii, poate chiar 4, daca as avea resurse sa ii cresc si as fi fericita si fara o foaie de hartie. Poate ati vrea sa ma intrebati de ce nu e dupa mine. Pai nu e, pentru ca am parinti de moda veche, care fac atac de cord daca vin cu burta la gura, nemaritata fiind. Am un tata conservator si o mama care se ia dupa el. Cand i-am zis lu’ tati ca nu-mi trebe barbat, numa copii si ca daca pana la 30 d’ani nu-i am, imi fac inseminare in vitro, am crezut ca ramane stramb de la faÅ£a pe care a facut-o. A zis ca nu ii trebuie “nepoti artificiali”. Na, asta e alta discutie, nu cred ca as face inseminare in vitro, numai daca sunt probleme.

Dar daca totusi ma marit nu vreau o cerere in casatorie traditionala (din aia cu ingenuncheat si “vrei sa fii sotia mea?”. Bleah !). Vreau o cerere spontana, care sa ma ia pe nepregatite, intr-un moment total nepotrivit (dar romantismul sa il faca potrivit). Vreau rochie din aia lunga si bufanta, de printese, alba cu sclipici si cu voal luuung si cu coronita. Vreau sa vina la nunta mea toti, toti prietenii mei, sa dansam mult si dup-aia sa zbor cu sotu’ la Paris in saptamana de miere.
Daca nu o sa fie asa, io nu ma marit si gata! 😛